Nu toţi ascultă Evanghelia, nici toţi fac arătură, ca, după ce va cădea sămânţa Domnului, să facă rod, ci în spini şi mărăcini şi, în înşelăciune fiind, primesc cuvântul, dar umblând după grijile şi bogăţia şi dulceţile vieţii, se îneacă şi nu aduc roadă.

Iar voi, iubiţilor, îndreptaţi-vă inimile spre primirea Evangheliei şi nu va fi înecată mintea voastră de multa grijă a lumii! Pentru trebuinţă să alergăm şi nu pentru desfătare! Dacă vă veţi mulţumi cu ceea ce e de trebuinţă, odihnă veţi avea, iar dacă nu veţi alunga desfătarea şi lăcomia, osteneala va fi multă, drumul neîncetat, necazul fără de sfârşit şi viaţa cu multe griji. Ci de un lucru este trebuinţă, fraţii mei, precum zice Domnul: „Şi pe acestea din parte se cădea a le face pentru nevoia trupului, iar pe acelea neîncetat pentru mântuirea sufletului vostru, că nimic nu este mai înalt decât sufletul”.

Pentru aceasta, fraţii mei, să alergăm şi să ne îngrijim şi să ne pregătim în fiecare zi. Să nu cheltuim toată vremea noastră în grija trupului, ci, când va flămânzi trupul şi hrană va cere, atunci adu-ţi aminte că şi sufletul cere a sa trebuinţă.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. I, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 118)