Părerea lui fundamentală [a Sfântului Sofronie de la Essex] era că Taina Spovedaniei diferă de o simplă dis­cuție. Cel ce se spovedește spune elementul central al gândului sau al păcatu­lui sau al patimii care îl necăjește, fără să intre în amănunte, iar duhovnicul lasă liber – să fie exprimat către cel ce se spovedește – primul gând care vine după rugăciune.

De asemenea, spunea că atunci când cineva îl întreabă pe duhov­nic și ia sfat, trebuie să primească sfatul acela ca fiindu-i destinat numai și numai lui, și să încea­pă să-l îndeplinească, fără să zică celorlalți ce i-a spus duhovnicul. Mi-a spus de multe ori că aceasta era una din legile fundamentale ale Tainei Spovedaniei. Când legea este încălcată, se întâmplă multe tulburări, dar și numeroase împotriviri ale multor persoane împotriva duhovnicului.

Mai spunea că o altă lege legată de Taina Spovedaniei este de a nu ajunge ucenicul să se contrazică cu duhovnicul.

(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de Pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, p. 284)