Se zice că un copil îşi căuta mama. „Nu aţi văzut pe mama?”– întreba copilul. Şi cineva îi spune: „Mă copile, am văzut o femeie, a trecut adineaori pe aici”. Dar zice copilul: „Eu nu caut o femeie, eu o caut pe mama”. Nici mamele noastre nu sunt o femeie ca toate femeile, ci sunt unice faţă de celelalte femei. Deci, Maica Domnului, dacă îngerul a spus: „Binecuvântată eşti tu între femei”, nu mai avem noi alt cuvânt să spunem că Maica Domnului a fost o femeie ca toate femeile, pentru că nu a fost o femeie ca toate femeile.

Înainte cu mai mulţi ani, ştiu eu, vreo şapte, am citit o carte intitulată Faceţi ceea ce vă va spune El (cuvinte spuse de Maica Domnului la Nunta din Cana Galileii). Autorul acestei cărţi pune o problemă pe care mi-am pus-o şi eu cu mai mult timp în urmă: că oamenii de astăzi sunt mai puţin cinstitori ai Maicii Domnului şi se întreba din ce cauză. Şi răspunsul, care mi-a plăcut foarte mult, era acesta: „Creştinismul nostru este un creştinism de idei”, fiţi atenţi ce frumos urmează, „şi ideile n-au mamă”.

Dacă Îl avem pe Domnul Hristos în cinstea cuvenită, dacă pentru noi Domnul Hristos este o realitate, nu putem să nu fim cinstitori şi ai Maicii Lui. Iar dacă pentru noi Domnul Hristos este o idee, n-avem atunci pentru ce să-I cinstim mama, pentru că ideile n-au mamă. Extraordinar de frumos prezentată chestiunea!

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pp. 85-86)