Duhul trândăviei nu este simpla trândăvie tru­pească. Omul de la început a fost rânduit să lucreze; munca îi este o necesitate firească, pentru agonisirea celor necesare existenței: hrană, locuinţă, îmbrăcăminte. Sfântul Efrem se gândeşte la o trândăvie mult mai vătă­mătoare, aceea a nelucrării poruncilor lui Dumnezeu. „Dumnezeu este ascuns în Porunci”, zic Părinţii (Sfântul Marcu Ascetul) şi se descoperă pe măsura împlinirii lor. Împlinirea poruncilor, deci, este condiţia creşterii omului celui nou, a dobândirii asemănării sale cu Dumnezeu. Tot omul este chemat să fie sfânt, să fie Dumnezeu prin har şi dacă nu toţi ajung aici, este din cauza lenevirii, trândăviei, care este direct potrivnică creşterii omului duhovnicesc, refuzul propriei sale dezvoltări, închircirea în nedesăvârşire.

(Ieromonahul Petroniu Tănase, Chemarea Sfintei Ortodoxii, Editura Bizantină, București, 2006, p. 68)