Atât de mult a respectat Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu, făcut om din Preasfânta Fecioară Maria, atât de mult a respectat El smerenia Maicii Domnului, încât n-a făcut în viața Maicii Domnului nimic ca s-o scoată în evidență, n-a făcut nimic spectaculos în viața Maicii Domnului, n-a pus-o în evidență cumva așa, cu silința de a-i face pe oameni s-o vadă în mărețiile ei, ci a rânduit, respectându-i smerenia, ca Maica Domnului să moară cum mor oamenii și să fie înmormântată cum sunt înmormântați oamenii de rând. Și după aceea, după ce a fost așezată în mormânt – este credința noastră, ca și tradiția Bisericii – Domnul Hristos a înviat-o pe Maica Domnului și a înălțat-o la Cer și cu trupul. Aceasta este credința noastră. Vă spuneam că e o taină pe care n-o înțelegem, dar pe care o primim pentru că tainele se primesc, nu se înțeleg.

Toate acestea sunt și rămân pentru noi exemple, exemple pentru o viață curată, pentru o viață sfântă, care pune în evidență spiritualul și nu materialul, adică nu partea materială din om, ci partea spirituală.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Maica Domnului – Raiul de taină al Ortodoxiei, Editura Eikon, 2003, pp. 113-114)