Sufletul nostru se aseamănă cu o coarbie care plutește pe valurile veacului de acum și precum dacă într-o corabie, din întâmplare ar intra apă multă și nu s-ar grăbi cel cu corabia să o scoată la vreme, atunci corabia s-ar afunda. Tot așa și sufletul nostru, dacă se vor înmulți în el păcatele noastre și nu le vom scoate repede prin spovedanie și prin pocăință, sufletul se va îngreuia de povara păcatelor și, scufundându-se în adâncul răutăților sale, își va găsi veșnica pierzanie.

(Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie. O sinteză a gândirii Părintelui Cleopa în 1670 de capete, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, pp. 312-313)