Sufletul meu Te caută pe Tine, Doamne; arată-mi faţa Ta lovită de palmele ucigaşe ale oamenilor! Arată-mi hlamida roşie cu care Te-au îmbrăcat! Arată-mi cununa de spini de pe frunte cu care Te-au încununat! Arată-mi Trupul Tău însângerat de bătăi şi obrazul Tău scuipat de muritori... Eşti supărat pe noi, păcătoşii, Doamne! Pentru că Tu eşti hulit, iar noi lăudaţi! Tu eşti lovit şi noi mângâiaţi, Tu eşti desculţ şi în haină de ocară îmbrăcat, iar noi cu haine scumpe împodobiţi! Tu n-ai „nici chip, nici asemănare”, iar noi suntem frumoşi şi odihniţi! Tu mereu însetat pentru sufletele noastre, iar noi îndestulaţi de pâine şi apă!

Eşti supărat pe noi, mult milostive Doamne! Pentru că Tu eşti vândut pe arginţi pentru noi, iar noi slujim cu plată pentru Tine! Tu, atât de sărac pentru noi, iar noi bogaţi; Tu ai întemeiat Biserica prin jertfă de bună voie pe Golgota; iar noi, nici cruce pe umeri nu avem, nici hlamidă de ocară, nici cunună de spini nu purtăm. Noi nici palme, nici scuipări pentru numele Tău nu răbdăm, nici lipsă, nici arşiţă, nici frig şi nici foame pentru Evanghelie nu suferim. Ba încă lupi răpitori au intrat în turma Ta, dormind noi!

Întăreşte-ne, Doamne, cu Duhul Tău cel Sfânt să avem cuvânt, să avem îndrăzneală, să avem curaj, să ne ducem crucea cu credinţă, să mergem pe urmele paşilor Tăi! Să urcăm alături de Tine, să ne răstignim împreună cu Tine, să suferim toate pentru numele Tău, să ne dăm viaţa pentru Sfânta Evanghelie şi pentru turmă şi să slujim cu jertfă Biserica Ta. Alungă de la noi frica, uitarea, lenea, îndoiala, egoismul şi duhul iubirii de cele pământeşti, ca să putem urca uşori pe Golgota mântuirii!

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Dommului, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 49-50)