„Suferim din cauza răboiului, dar speranța noastră în Înviere este foarte mare!” - Înaltpreasfințitul Nicholas, Mitropolit de Hama
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!
Este o mare binecuvântare pentru mine, păcătosul slujitor al Domnului, să fiu împreună cu dumneavoastră în această zi binecuvântată, cu această ocazie sfântă. Trăim momente pe care lumea, în general, nu le cunoaște. Cu această ocazie, simțim că suntem împreună cu îngerii din cer, care cântă și Îl laudă pe Domnul în mod permanent, strigând și cântând Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot! Ne-am adunat în această zi binecuvântată ca să înălțăm mulțumirile noastre și laudele noastre Bunului Dumnezeu, pentru toate darurile și binecuvântările cerești pe care ni le dăruiește și pentru ce ne-a dat prin Jertfa Sa pe Cruce.
Și tot cu această ocazie îmi permiteți să mulțumesc Înaltpreasfințitului Teofan, Arhiepiscopul și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, pentru invitația pe care ne-a adresat-o de a participa la această Sfântă Liturghie și binecuvântată sărbătoare. Vă transmit și binecuvântările și rugăciunile Preafericitului Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei și al Întregului Orient, pentru fratele său, Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și pentru fratelui său Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Și tuturor fraților noștri membri ai Sfântului Sinod al BOR, precum și binecredincioșilor creștini români ai acestei Biserici.
Noi trăim niște zile grele, în care s-au răspândit păcatul, desfrânarea și îndepărtarea de Dumnezeu. Dar avem o speranță mare că Dumnezeu este milostiv și ne primește oricând. Și suntem bucuroși că membrii Bisericii sunt aluatul acestei lumi, cum a spus Mântuitorul, și sunt cei care răspândesc pacea, dragostea și milostenia în lume. Eu vin din Biserica Ortodoxă Antiohiană, care prin istorie a avut întotdeauna o viață de mărturie și martiriu, a luptat și a rezistat pentru Mântuitorul prin istorie, iar astăzi la fel, trăiește aceste momente în special în zilele de război.
Noi avem relații istorice cu Biserica Ortodoxă Română, concretizate prin rugăciuni și prin fapte. Aici pomenesc și pe Patriarhul Macarie III Zaim, care a trăit ani îndelungați în România. Și una dintre relațiile noastre bune și strânse este Sfânta Tecla, care este o sfântă comună acum între noi și dumneavoastră.
Unde e mănăstirea ei și unde a trăit? În apropiere de Damasc. Din păcate, această mănăstire a fost distrusă acum doi ani. Noi, creștinii din Siria și Antiohia, suferim din cauza acestui război, în care bisericile au fost distruse, cei doi mitrop sunt dispăruți, maicile și preoții au fost decapitați, ca să pomenesc numai câteva cazuri pe care le trăim... Dar speranța noastră în Înviere este foarte mare!
Mai pomenesc și pe Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu, care a trăit în mijlocul nostru multă vreme,timp în care a pictat catedrale și biserici din Liban și Siria, și în special Catedrala Mitropolitană în care slujesc și eu. Mi-amintesc acum, de parcă ar fi în fața mea, cum urca treptele la vârsta lui înaintată, ca să picteze Pantocratorul... Din păcate, după ce a fost terminată, catedrala a fost distrusa, în timpul războiului civil (acea catedrală a fost distrusă, dar apoi a fost reconstruită pe același lor, din păcate fără pictură, deocamdată).
Astăzi, înălțăm rugăciuni și laude Bunului Dumnezeu, de ziua Sfintei Parascheva , ocrotitoarea Moldovei, care a ales viitorul cel bun – viața cu Hristos, bucuria veșnică, pentru ca prin rugăciunile ei și prin ale Sfintei Tecla, să vă dăruiasca Bunul Dumnezeu binecuvântările Lui, să ne dea și pace, să acorde țărilor noastre pacea, ca să slujim numele Lui cel sfânt, spre slava Lui Dumnezeu în vecii vecilor. Amin.