În şcolile teologice, în publicaţiile teologice, se poate stărui mai mult asupra adevăratului înţeles al Libertăţii personale, la care lumea de astăzi ţine aşa de mult. Omul este cu adevărat liber nu atunci când „face ce vrea”, aşa cum se crede de obicei. Această libertate anarhică, iresponsabilă este dăunătoare, şi insului, şi societăţii. Omul este cu adevărat liber numai atunci când se află în comuniune cu Dumnezeu.

De asemenea, ascultarea de Dumnezeu, împlinirea poruncilor Lui nu înseamnă o limitare a libertăţii personale a omului, ci este singura cale care îi aduce fericirea, pe când neascultarea de Dumnezeu este izvor de suferinţe şi în lumea aceasta şi în viaţa veşnică.

(Ieromonah Petroniu Tănase, Chemarea Sfintei Ortodoxii, Editura Bizantină, București, 2006, p. 130)