Ce sfat deosebit dați ucenicilor Prea Cuvioșiei Voastre, pe care i-ați crescut și învățat voia lui Dumnezeu?

Să rămână în dragostea lui Hristos și să se iubească unii pe alții, cu dragostea cu care i-am iubit și eu. Apoi, să ajute și ei pe alții la mântuire, să rămână sub ascultare în Biserica Ortodoxă și să se roage pentru iertarea păcatelor mele, că aștept din zi în zi să mă cheme Hristos la judecată și să dau socoteală pentru toate.

Să nu uite ucenicii mei că oricâtă știință, avere și cinste am avea, oricâtă rugăciune și nevoință am face, nu ne putem mântui dacă nu ne iubim, dacă nu ne iertăm și dacă nu ne ajutăm unii pe alții, că „Dumnezeu este dragoste”. Altfel, este în zadar toată osteneala și nădejdea noastră. Cât am putut, m-am silit după a mea slabă putere, cu darul lui Dumnezeu, să folosesc și să învăț pe fiecare, călugăr și credincios, calea mântuirii. Pe nimeni n-am întors deșert de la ușa chiliei mele. Ci am deschis ușa chiliei și a cuvântului tuturor care au venit la mine, știind că odată cu fiecare om, intră și Hristos în chilia mea. Nu pot spune că am făcut tot ce aș fi putut face, nici n-am împlinit cu fapta ce-am învățat pe alții. Însă am cugetul împăcat că aceea ce mi-a dat Dumnezeu în dar am împărțit și eu altora în dar și nădăjduiesc că mă voi mântui, prin mila lui Dumnezeu și prin rugăciunile Bisericii și ale fiilor mei duhovnicești.

(Arhimandritul Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a doua, volumul V, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 140-141)