Sfânta Evanghelie pentru noi, dreptmăritorii creștini, este prilej de întâlnire cu Domnul Hristos, este Hristos în mijlocul nostru. Sfânta Evanghelie este considerată ca o icoană cuvântătoare. Noul Testament este cuvântul lui Dumnezeu către om. Evanghelia ne aduce în față nădejde mai presus de nădejde.

Eu când am ajuns la Teologie (la facultate) am aflat că se discută atâtea pe marginea Evangheliilor. Și m-o luat groaza! Până atunci, când îl auzeam pe preot zicând: „Din Sfânta Evanghelie de la Marcu citire, să luăm aminte”, îmi plecam genunchii și deodată cu genunchii și mintea. După aceea am ajuns să-mi plec genunchii, dar să nu mai îmi plec mintea chiar așa de sigur, pentru că am zis: Dom’le, da’ dac-or avea dreptate și ăia care zic altfel? În sfârșit. Ultimul cuvânt îl are Biserica, în sensul că ceea ce ne dă Biserica aceea primim, nu ceea ce ne dau cei care ciopârțesc textul scripturistic.

Credincioșii întemeiați în credință, e bine să-și găsească în fiecare zi timp să citească din Sfânta Scriptură. Eu recomand în mod special Noul Testament și recomand să se citească în fiecare zi două capitole din Noul Testament.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 148)