Datori suntem să cinstim dumnezeieștile sărbători, înfrânându-ne de la orice răutate, îndepărtând toată necurăția și asemănându-ne sfinților celor plăcuți lui Dumnezeu, citind viețile lor din sfintele cărți și cu credință să ne ostenim din toată inima să aflăm: prin care virtute oare și din ce însușiri bune au primit ei Împărăția Cerurilor? Cum au disprețuit ei cu adevărat această scurtă viață? Căci foarte adesea noi plecăm din acestă lume mai înainte chiar de a o fi cunoscut. Or, bogăția noastră, pe care am dobândit-o cu multă trudă, ni se ia într-o singură zi. Cugetând la toate acestea, sfinții plăcuți ai lui Dumnezeu s-au dedat la nevoințe, la privegheri, la înfrânare desăvârșită. Prin aceasta, fraților, și noi suntem datori să urmăm pilda lor și prin nevoință să căutăm mântuirea.

Mai mult decât toate praznicele trebuie să cinstim însă ziua Învierii lui Hristos, adică sfânta duminică. În această zi s-a pus început întregii lumi văzute; în această zi Arhanghelul Gavriil a adus vestea cea bună Preasfintei Născătoare de Dumnezeu despre întruparea Domnului; în această zi Domnul și Dumnezeul nostru a înviat din morți, nimicind iadul. Prin moartea Sa moare și voia voastră cea crudă, rea și ticăloasă!

Să prăznuim cu bucurie această zi a preaslăvitei întrupări a lui Hristos, a Învierii Lui și a începutului lumii văzute, înfrumusețând cu cântări duhovnicești dumnezeieștile biserici, desfătându-ne inimile și sufletele noastre cu citirile cele dumnezeiști.

Într-adevăr, Însuși Domnul și Dumnezeul nostru a legiuit această zi, spunându-i lui Moise: Șase zile să muncească sluga ta și slujnica ta, boul tău și asinul tău, iar în cea de-a șaptea zi să se odihnească! (Ieșirea 20, 8-11).

(Sfântul Clement de Ohrida, Cuvinte și învățături de folos pentru orice creștin, Editura Sophia, 2014, pp. 23-24)