Datori suntem să cinstim dumnezeieştile sărbători, înfrânându-ne de la orice răutate, îndepărtând toată necurăţia şi asemănându-ne sfinţilor celor plăcuţi lui Dumnezeu, citind vieţile lor din sfintele cărţi şi cu credinţă să ne ostenim din toată inima să aflăm: prin care virtute oare şi din ce însuşiri bune au primit ei Împărăţia Cerurilor? Cum au dispreţuit ei cu adevărat această scurtă viaţă? Căci foarte adesea noi plecăm din acestă lume mai înainte chiar de a o fi cunoscut. Or, bogăţia noastră, pe care am dobândit-o cu multă trudă, ni se ia într-o singură zi. Cugetând la toate acestea, sfinţii plăcuţi ai lui Dumnezeu s-au dedat la nevoinţe, la privegheri, la înfrânare desăvârşită. Prin aceasta, fraţilor, şi noi suntem datori să urmăm pilda lor şi prin nevoinţă să căutăm mântuirea.

Mai mult decât toate praznicele trebuie să cinstim însă ziua Învierii lui Hristos, adică sfânta duminică. În această zi s-a pus început întregii lumi văzute; în această zi Arhanghelul Gavriil a adus vestea cea bună Preasfintei Născătoare de Dumnezeu despre întruparea Domnului; în această zi Domnul şi Dumnezeul nostru a înviat din morţi, nimicind iadul. Prin moartea Sa moare şi voia voastră cea crudă, rea şi ticăloasă!

Să prăznuim cu bucurie această zi a preaslăvitei întrupări a lui Hristos, a Învierii Lui şi a începutului lumii văzute, înfrumuseţând cu cântări duhovniceşti dumnezeieştile biserici, desfătându-ne inimile şi sufletele noastre cu citirile cele dumnezeişti.

Într-adevăr, Însuşi Domnul şi Dumnezeul nostru a legiuit această zi, spunându-i lui Moise: Şase zile să muncească sluga ta şi slujnica ta, boul tău şi asinul tău, iar în cea de-a şaptea zi să se odihnească! (Ieşirea 20, 8-11).

(Sfântul Clement de Ohrida, Cuvinte şi învăţături de folos pentru orice creştin, Editura Sophia, 2014, pp. 23-24)