Vă rog să nu vă pierdeţi curajul în boală, ci să nădăjduiţi. Aşezaţi mâhnirea voastră în Domnul. Căci astfel rânduieşte Domnul Dumnezeu, care se îngrijeşte de mântuirea noastră sufletească, ca fiecare om în această viaţă să-şi aibă crucea pe care trebuie să o poarte, cu supunere de copil faţă de Tatăl Ceresc. Mulţi oameni vrednici au suportat fără nicio vină multe încercări şi nenorociri! Iar noi, împovăraţi de păcate, nu ne gândim la nimic, stăm într-o cameră caldă şi, odihnindu-ne pe salteaua moale de puf, măcar prin boli să plătim pentru păcatele noastre. De aceea să şi strigăm din adâncul sufletului către Domnul: „Tatăl nostru, fie între toate împreună cu mine voia Ta sfântă; nu mă lipsi de Împărăţia Ta Cerească”. Şi gândindu-ne astfel, vom dobândi milostivirea lui Dumnezeu.

(Mari stareţi ruşi: vieţile, minunile, îndrumările duhovniceşti – Din învăţăturile duhovniceşti ale Cuviosului Stareţ Antonie de la Optina, vol. I, trad. din limba rusă: dr. Gheorghe Zapotinschi, Editura Sophia, 2008, p. 521)