Să nu ne fie viața noastră superficială și de nimic
Rugăciunea este cel mai mare dar pentru om. Cel care cultivă rugăciunea, se va și desfăta de ea și va simți mireasmă de flori, dulceața, mierea Harului. Se va învrednici să se unească cu Dumnezeu, să se facă una cu Dumnezeu. Să se facă îndumnezeirea în sufletul omului, să se facă dumnezeu după Har. Să nu trăim ușuratic, fără profunzime, să nu fie viața noastră superficială și de nimic.
Lucrarea să se facă cu cumpătare, cu frica lui Dumnezeu. Când facem lucru de mână, să nu vorbim în deșert, ci să spunem Rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” sau „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!”. Când șoptiți Numele lui Dumnezeu și luați aminte la toate, veți vedea ce măreție veți simți: mintea va avea lumină, iar sufletul mare binecuvântare.
(Stareța Macrina Vassopoulos, Cuvinte din inimă, Editura Evanghelismos, p. 222)