Trebuie să ne îngrijim în această scurtă viaţă de mântuirea noastră. Să ne temem de Domnul nostru, nădăjduind să primim acele binecuvântări negrăite şi viaţa cea cerească împreună cu îngerii lui Dumnezeu, acea nespusă slavă şi acel sfânt locaş, în care se află Mirele Bisericii împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt.

Am auzit ce au vestit Evangheliştii despre aceste lucruri. Până ce suntem încă vii să ascultăm şi să le împlinim. Dar ce a spus oare Apostolul Pavel? Să venim adesea la biserică, să plângem şi să ne căim de păcatele noastre de mai înainte şi să ne rugăm să nu cădem din nou întru ele. Căci nu ştim când vor fi trimişi îngerii cei de foc şi fără de număr ca să răpească sufletele noastre, şi vai dacă cineva nu a făcut nicicând vreun lucru bun! Să ne facem plăcuţi lui Dumnezeu şi cinstitori ai oamenilor; să lăsăm pe pământ o pomenire bună; să năzuim şi să păşim către cer. Să fim adevăraţi creştini, nu doar cu numele. Să dăm întregul nostru trup lui Dumnezeu, îndepărtându-ne de diavol.

(Sfântul Clement de Ohrida, Cuvinte şi învăţături de folos pentru orice creştin, Editura Sophia, 2014, pp. 19-20)