Însă tu ia aminte de unde are norodul înţelepciune! Căci el (poporul), văzând pe Lazăr înviat din morţi, nu a ascuns minunea, ci a arătat-o tuturor, mărturisind şi propovăduind adevărul. Şi iarăşi, auzind de mărturisire, (poporul) nu a rămas acasă din lenevire, ci în acelaşi ceas a alergat către Iisus, ca şi pe Lazăr să-l vadă, dar şi să îmbrăţişeze pe Însuşi Iisus, şi cu inimă curată să-L laude şi să-L cinstească pe El ca pe un Binefăcător al tuturor.

Deci, să fim şi noi, preaiubiţilor, asemenea lor: să nu ascundem minunile lui Dumnezeu, ci să vestim despre ele tuturor! Nu cu lenevie să grăim despre ele, căci singuri ne vom osândi, ci să îndrăznim pe cale, necruţând truda, aducând în dar pe Binefăcătorul tuturor, să mergem în întâmpinarea Lui, păşind fără tăgadă. Acestea aducem noi în dar lui Iisus Hristos, acestea facem noi Lui, privind nu la pământ, ci năzuind către înălţimile cerului. 

Acolo să ne îndreptăm toată mintea noastră. Cetatea noastră este în Ceruri (Filipeni 3, 20). Şi iarăşi: „Cugetaţi cele de Sus!” (Coloseni 3, 2). Ce ne porunceşte nouă aceasta? Pavel, marele propovăduitor al Adevărului, a grăit: „Lui să ne supunem şi noi, şi nu ne vom împiedica de nimic pământesc, ci vom merge cu toţii la Cer”.

(Sfântul Iov de la Poceaev, Viața. Cuvinte de învățătură. Acatistul, Editura Cartea Ortodoxă & Sophia, București, 2008, p. 27)