Este nevoie unele dăţi de rugăciune rostită cu voce, pentru că sunt unele părăsiri ale Duhului Sfânt. În Rugăciunea lui Iisus, Duhul Sfânt ne ajută; cu puterea noastră nu putem face nimic. Duhul cel Sfânt ne aprinde de dragostea de Dumnezeu.

Sunt momente – poate cincisprezece minute – în care zici tare; pe urmă zici numai ca să audă urechea şi după aceea nu mai trebuie să audă urechea, zici cu mintea în inimă – şi nu stai de vorbă cu gândurile.

(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010, pp. 24-25)