Dacă nu ne vom osârdui să cerem cu smerită cugetare de la Bunul Dumnezeu să ne lumineze mintea, să ne întărim în dragostea cea adevărată între noi, să ştii că ne dărâmăm. Dacă fiecare vrea să-şi facă voia, n-o să ajungem bine. Ispitele sunt multe, şi noi, dacă căutăm să ne facem voia noastră, suntem dărâmaţi. O dată, de două ori, de trei, de o sută de ori n-o să ne răstoarne, dar dacă nu ne osârduim, cerând ajutorul lui Dumnezeu prin smerita cugetare ca să ne îndreptăm, atuncea e rău de noi. Să ne osârduim să avem dragoste între noi, că dacă n-ai dragoste...

Ce greutate este să ai dragoste? Dragostea acoperă mulţime de păcate, dar vezi cât e de uşor de avut dragoste şi totuşi cât de mult ne-o ascunde Satana ca să n-o avem în faţa noastră! Pe când Sfântul Apostol Pavel ne spune destul de clar: „De-aş vorbi în limbi îngereşti şi omeneşti, dar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. De-aş şti toate tainele – toate tainele cele duhovniceşti – de-aş avea credinţă să mut şi munţii, iară dragoste nu am, nimica nu sunt”. Dar nu numai atâta. „De-aş împărţi toată avuţia mea, şi nu numai atâta, de-aş da trupul meu să-l ardă, iar dragoste nu am, nici un folos nu-mi este.” Cât e de uşoară dragostea, de aceea a şi scris Sfântul Apostol înainte, „şi încă mai înaltă cale vă arăt vouă”. După ce a vorbit despre toate faptele cele bune pe care trebuie să le respecte creştinul, atunci a spus: „Şi încă mai înaltă cale vă arăt vouă”. Vezi? Dragostea... Auzi ce lucruri dumnezeieşti?... Vezi cât îi de uşoară mântuirea? Şi uite cum o socotim noi că-i cea mai grea. Ne-am dedat ascultării ispititorului.

(Stareţul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, pp. 24-25)