Toți trăim acum şi umblăm în umbra morţii, căci moartea nu este peste mări şi ţări, ci este lângă fiecare. Ne înspăimântăm de moartea unuia şi a altuia, însă hotărârea cu privire la îndreptarea noastră o amânăm pe viitor, când limba noastră nu va mai putea vorbi.

Domnul Dumnezeu, prin adâncul înţelepciunii Sale, cu iubire de oameni rânduieşte totul şi ne dăruieşte tuturor ceea ce ne este de folos: dacă viaţa cuiva se prelungeşte, înseamnă că acela este un binefăcător şi, dacă zilele altcuiva se curmă, aceasta se întâmplă pentru ca nu cumva răutatea să schimbe raţiunea lui sau vicleşugul să cuprindă sufletul lui. Astfel, Domnul Dumnezeu, cu adevărată iubire de oameni, rânduieşte totul şi tuturor ne dăruieşte ceea ce ne este de folos. Iar datoria noastră este ca şi într-un caz şi în celălalt, cu supunere copilărească faţă de Tatăl Ceresc, să spunem: „Tatăl nostru, facă-se voia Ta!”. (Sfântul Antonie de la Optina)

 (Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 204-205)