Mântuitorul nu locuiește la limita exterioară a mediocrităților noastre, ci, dacă vrem să le vindecăm, trebuie să-L așezăm în limita interioară a mediocrității noastre, să-I dăm de lucru în limita mediocrităților noastre. Să-i oferim posibilitatea, ca Domn și Dumnezeu, de a fi cu adevărat rodnic în inima noastră. 

E ușor să-L afirmi pe Hristos. Doamne, cum Te iubesc eu pe Tine! De la 11:30 la 11:32 și de la 23:30 și până 23:32, sunt patru minute pe care Ți le acord, ca să-mi fac o cruce, așa, repede, ca și cum m-ar deranja musca, așa... Și gata!

Or, ca să înțelegi că, de fapt, Mântuitorul este viu și că e parte integrantă a răzmeriței tale împotriva propriei tale mediocrități, trebuie să-I acorzi Mântuitorului Hristos, locul ce I Se cuvine, să călătorești cu El. Niciodată către Hristos nu mergeți în deșert. Către Hristos mergi în sus.

(Părintele Constantin Necula, Cum să ieșim din mediocritate, Editura Agnos, Sibiu, 2014, p. 19)