În timpul pravilei, când vin gânduri spurcate, prin rugăciuni lungi nu m-am putut descurca. Atunci trebuie rugăciune scurtă şi deasă, şi dacă am putut plânge; cu multă smerenie. Pentru mine pravila a fost de folos, şi pe urmă a fost pagubă, pentru că la rugăciuni lungi cu duhurile cele rele nu te poţi descurca; rugăciune scurtă şi deasă şi totodată să folosim mila pentru aproapele şi asprimea pentru mine; atunci, Duhul Sfânt nu ne lasă în părăsire, ne va ajuta.

La gânduri necurate, foarte mult am simţit ajutorul lui Dumnezeu prin metanii şi închinăciuni, şi dacă pot plânge. Cum îi: întâi vine lupta şi zicând mereu „Doamne, Iisuse...” sunt unele dăţi când Duhul Sfânt străbate inima şi nu te mai poţi opri din plâns; şi prin plânsul acela, prin lupta asta, dacă le poţi birui cu ajutorul lui Dumnezeu, creşte dorul de Dumnezeu şi de a suspina şi a plânge. Şi atunci fug diavolii, fug patimile...

(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010, p. 33)