Altădată iarăşi spunea către călugăriţe: „Maicilor, să rupem legătura cu plăcerile păcătoase şi să ne vedem de sfânta noastră călugărie. Că cine pune mâna pe coarnele plugului și se uită înapoi nu este vrednic de Mine, zice Mântuitorul (Luca, 9, 62). Să se contopească inima noastră cu inima lui Iisus Hristos. Să ardem pentru dragostea de Dumnezeu, cum arde o lumânare în sfeşnic”.

Apoi încheia cu aceste cuvinte: „Râvna Casei Tale, Doamne, mă va mistui” (loan 2, 17) şi îndată începea a lăcrima.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, Neamț, 2005, p. 663)