Nu poate suplini Împărtășania! Împărtășania are rolul ei, iar rugăciunea are rolul de chemare a acestui Sfânt Trup al lui Iisus, Sfânta Împărtășanie. Sfânta Maria Egipteanca, prin rugăciune fără Împărtășanie, vreo 47 de ani a sihăstrit în pustiul Iordanului, și ajunsese ca, în rugăciune, să se înalțe de la pământ ca la un cot mai sus, când se ruga, nefiind împărtășită. Și totuși avea nevoie de Împărtășanie.

Sfântul Zosima, care venise la ea în pustiu, a pus sigiliul și confirmarea pe această vrednicie adusă prin rugăciune până la acest stadiu, înălțarea trupului. Așa devenise de ușoară materia din ea, încât se ridica în sus prin rugăciune. Însă avea nevoie numaidecât de Sfânta Împărtășanie, care a venit după aceea, adusă de Cuviosul Zosima, și prin ea s-a sfârșit. A doua oară când trebuia să vină Sfântul Zosima cu Sfânta Împărtășanie, nu o mai găsește în viață. Și-a luat porția ei de sfințenie prin ultima împărtășire, făcută după 47 de ani de viață pustnicească.

Așa încât, rugăciunea are rostul ei, iar Împărtășania este desăvârșirea acestui rost.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Ne vorbește Părintele Sofian, Ed. Episcopiei Romanului, 1997, pp. 72-73)