În toate încerc să am ca temei pe fericitul Stareț Siluan, marele teolog. După vederea lui Hristos, lui i s-a dat rugăciunea pentru lumea întreagă ca însuși pentru sine. Noi, cei zdrobiți și reduși la zero printr-o conștiință individualistă, nu putem să înțelegem aceasta: noi ne luptăm pentru lucruri neînsemnate.

Dar trebuie să dobândim pe Hristos-Dumnezeu, Care este una cu Tatăl, Care singur ne duce la Tatăl, și altă cale nu este, fără numai printr-Însul și într-Însul.

(Arhimandritul Sofronie Saharov, Cuvântări duhovnicești, vol. I, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, p. 54)