Sinodul eparhial, întrunit la Arad în ziua de 10 noiembrie 1918, a emis Circulara cu nr. 147/1918 prez., „către iubitul cler al mitropoliei ortodoxe române din Ungaria și Transilvania”. În cadrul acesteia se rânduieşte formula de pomenire la serviciile divine a noii autorităţi de stat: „înalta stăpânire naţională şi Marele Sfat al Naţiunii Române”.

Circulara se încheie cu „Rugăciunea de îngenunchere”, rânduită a se citi în toate bisericile, după Rugăciunea Amvonului. Aceasta este rugăciunea pe care Episcopul Miron al Caransebeşului a rostit-o în fața altarului Catedralei din Alba Iulia, în memorabila zi de 1 Decembrie 1918. Autorul ei este referentul de la Episcopia Aradului, dr. Gheorghe Ciuhandu, care, înainte cu 14 ani, publicase Rugăciunea românului.

În rândurile următoare, vom prezenta această rugăciune, arătând şi textele biblice din care este alcătuită.

„Doamne Dumnezeul nostru! (Daniel 9, 15). Păcătuit-am Ţie şi noi şi părinţii noştri (Daniel 9); rătăcit-am de la calea adevărului şi lumina dreptăţii nu ne-a strălucit nouă, şi soarele nu ne-a răsărit nouă (Înţelepciunea lui Solomon 5, 6) şi iată, robi suntem în pământul ce ai dat părinţilor noştri, spre a mânca rodul lui şi bunătăţile lui (Neemia 9, 36). Drept eşti Doamne şi drepte sunt judecăţile Tale (Psalmul 118, 137). Drept eşti Doamne şi toate lucrurile Tale sunt milă şi adevăr şi judecată şi drept judeci în veac (Tobit 3, 2). Cutremurat-ai pământul, Doamne! (Psalmul 59, 2). Cine este asemenea Ție mărit între sfinți, minunat întru mărire, făcător de minuni? (Ieșirea 15, 11).

Iată, noi venim la Tine, că Tu eşti Dumnezeul nostru (Ieremia 3, 22), căci Tu ai zis: O, poporul Meu! Rana ta este dureroasă (Miheia 6, 3; Ieremia 30, 12); pedeapsa fărădelegii tale împlinitu-s-a (Plângerile lui Ieremia 4, 22), scoală-te (Isaia 60, 1), Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru (Iezechiel 20, 19); Eu sunt cu tine; de voi şi nimici toate popoarele între care te-am împrăştiat, pe tine nu te voi nimici (Ieremia 30, 11). Sfărâma-voi jugul de pe tine şi voi rupe cătuşele tale (Naum 1, 13); lărgi-voi hotarele tale (Ieşirea 34, 24). Aduna-vă-voi dintre popoare şi vă voi strânge din ţările în care sunteţi împrăştiaţi (Iezechiel 11, 16); voi întoarce judecătorii tăi, ca mai înainte şi sfetnicii tăi ca la început (Isaia 1, 26).

Şi acum Doamne Dumnezeul nostru (Daniel 9, 15), Cel mare, Cel puternic, Cel înfricoşat, Cel Ce păzeşti legământul şi îndurarea (Neemia 9, 32); Dumnezeul cel mare în sfaturi, puternic în lucruri, ai Cărui ochi pururea sunt deschiși asupra faptelor fiilor oamenilor (Ieremia 32, 19); Cel Ce înalţi pe cei smeriţi şi ridici la mântuire pe cei ce plâng, Care zădărniceşti sfaturile celor vicleni, pentru ca mâinile lor să nu împlinească cugetele lor (Iov 5, 11-12) să nu se pară mică înaintea Ta toată strâmtoarea ce a venit asupra noastră, a părinţilor noştri şi asupra întreg poporului Tău (Neemia 9, 32).

Doamne, Tu stăpâneşti peste viaţă şi peste moarte şi pogori la porţile iadului şi iarăşi ridici (Înţelepciunea lui Solomon 16, 13); înaintea Ta aducem rugăciunile noastre, nu pentru dreptăţile noastre, ci pentru multele Tale îndurări (Daniel 9, 18). Scoală-Te întru ajutorul nostru si mântuieşte-ne pentru mila Ta (Psalmul 34, 2). Dă-ne ajutor ca să scăpăm din strâmtorare (Psalmul 107, 13), Dumnezeule, Mântuitorul nostru, ajută-ne nouă pentru mărirea Numelui Tău (Psalmul 78, 9), ca să se sălăşluiască mărire în pământul nostru (Psalmul 84, 10), acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”

Această rugăciune, prin care părinţii noştri au mulţumit lui Dumnezeu pentru marele dar al desăvârşirii unificării statului naţional român, constituie un îndemn de a mulţumi și noi Bunului Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale, pentru darul regăsirii fraților în aceeași casă duhovnicească, Biserica Ortodoxă Română, de a munci cu râvnă si dragoste pentru înalţarea pe trepte tot mai înalte ale vieţii materiale si spirituale a poporului nostru.

(Pr. Gheorghe Lițiu, „Rugăciunea de la Alba Iulia”, în: Biserica Ortodoxă Română și Marea Unire, Vol. I, Basilica, București, 2018, pp. 43-50)