Trandafirul este frumos, dar are şi ghimpi. Cu toate acestea, nu-l aruncăm la gunoi, ci-l păstrăm în mâini, cu bucurie, pentru că nu ne legăm de ţepi, ci de floarea şi de mirosul lui plăcut. Să ne purtăm măcar în acest fel (ca şi cu trandafirul neînsufleţit) şi cu semenul nostru, cu tovarăşul nostru, care înseamnă ceva incomparabil mai mult decât neînsufleţitul trandafir. Măcar...

Însă cu semenul, cu tovarășul nostru ne purtăm cu desăvârşire invers. Nu-i vedem frumuseţile pe care le are, ci mărăcinii, neputinţele lui. Și-l respingem atât de ușor...

(Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Căsătoria, Editura Tabor, Bucureşti, 2010, p. 96)