„Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele!”, ne învaţă Sfântul Apostol Pavel (Romani 12, 21). Apostolul neamurilor nu s-a oprit la cuvinte, ci a concretizat prin fapte învăţătura lui. (A spune că înveţi pe cineva ceva, spunea Sfântul Serafim de Sarov, este ca şi cum ai arunca o piatră din clopotniţă pe pământ. A pune însă în practică ceea ce tu însuţi înveţi este ca şi cum ai lua piatra de pe grumajii tăi şi ai arunca-o din nou în clopotniţă. Şi lumea îşi dă seama de acest lucru şi nu-l preţuieşte pe cel care dă cu pietre din clopotniţă, ci pe cel care le aruncă din nou în clopotniţă.)

Aflându-se în Listra, mulţimile sălbatice l-au târât pe Sfântul Apostol Pavel ca pe o fiară în afara cetăţii şi, pline de turbare, au început să-l lovească cu pietre. După ce l-au lăsat aproape mort, s-au sculat şi au plecat. Dumnezeu însă l-a însănătoşit şi apostolul şi-a continuat călătoria. Ca om, ar fi trebuit să se mânie şi să nu mai calce în Listra. Însă acesta a făcut tocmai invers. A revenit într-adins la Listra şi a propovăduit celor care l-au lovit cu pietre (v. Faptele Apostolilor 14, 8-22). Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Credeţi-mă că putem să pătimim mai rău decât Pavel. Pe acesta l-au lovit cu pietre, însă pot să ne lovească pe noi cu cuvinte, care sunt mai rele decât pietrele.

Deci ce trebuie să facem? Ceea ce a făcut şi Sfântul Pavel. Nu i-a urât pe vrăjmaşii săi, s-a întors la ei ca să le facă bine prin propovăduirea lui. Să nu zici: «N-am făcut nici un rău!». Pavel ce rău a făcut, ca să fie bătut cu pietre? Te-a ocărât cel de lângă tine? Să taci! Şi, dacă poţi, vorbeşte-i cu bunătate. În acest fel, ai propovăduit şi tu cuvântul. Ai învăţat pe alţii îngăduinţa, blândeţea” (Omilia 31 la Faptele Apostolilor). Regula de viaţă să-ţi fie: „Biruieşte răul prin bine!”.

(Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Nu te mai suport! – Arta împăcării cu tine însuţi şi cu ceilalţi, traducere din limba greacă de Pr. Victor Manolache, Editura de Suflet, Bucureşti, 2011, pp. 96-97)