Răzvrătirea nihilistă este un război împotri­va lui Dumnezeu și împotriva Adevărului; dar prea puțini nihiliști sunt conștienți de acest lucru. Nihilismul teologic și filosofic explicit este rezervat numai câtorva suflete singulare; pentru majoritatea celorlalți, răzvrătirea nihilistă ia for­ma imediată a unui război împotriva autorității. Multe persoane a căror atitudine față de Dumnezeu și față de Adevăr poate părea ambiguă își dezvăluie foarte clar nihilismul prin atitudinea lor față de „principiul blestemat și fatal al autori­tății”, ca să folosim cuvintele lui Bakunin.

Astfel, „revelația” nihilistă declară, în mod imediat, anihilarea autorității. Unora dintre apo­logeții ei le place să vorbească despre „corupția”, „abuzurile” și „nedreptățile” din Vechea Ordine, ca justificare pentru răzvrătirea împotri­va ei; însă aceste lucruri – a căror existență nu o va nega nimeni – au constituit adesea un pretext, dar niciodată o cauză, pentru dezlănțuirile nihi­liste. Atacul nihilistului este îndreptat împotriva autorității înseși. În sfera politicului și în cea socială, nihilismul se manifestă în forma unei Re­voluții, al cărei scop nu este o simplă schimbare a stăpânirii sau o reformă mai mult sau mai puțin răspândită a ordinii existente, ci întemeierea unei concepții cu totul noi despre țelul și mijloacele guvernării. În sfera religiosului, nihilismul nu urmărește o simplă reformă a Bisericii și nici chiar înființarea unei „biserici” sau „religii” noi, ci o remodelare completă a ideii de religie și de trăire spirituală. În artă și în literatură, nihilis­tul nu este preocupat nici de schimbarea vechi­lor canoane estetice privitoare la subiectul operei sau la stil, nici de crearea unor noi genuri sau tradiții, ci de o abordare cu totul nouă a proble­mei „creației” artistice și de o nouă definiție a „artei”.

Nihilismul atacă înseși principiile prime ale acestor discipline, iar nu simplele aplicări în­depărtate sau imperfecte ale principiilor. Lipsa de ordine atât de evidentă din politica, religia, arta contemporane, precum și din alte domenii este rezultatul nimicirii intenționate și sistemati­ce a temeliilor autorității din ele. Politica și mo­rala lipsite de principii, exprimarea artistică lipsită de disciplină, „experiența religioasă” lipsită de discernământ – toate sunt urmarea directă a aplicării atitudinii de răzvrătire la științe și disci­pline care odinioară erau stabile.

(Ieromonahul Serafim Rose, Nihilismul: rădăcina revoluției în epoca modernă, traducere din limba engleză de Dana Cocargeanu, Ed. a 2-a, Editura Sophia, București, 2012, pp. 100-102)