Când mă întrebi: „Cum ne dăm seama pe ce treaptă duhovnicească suntem?” mă duci cu gândul la o domni­şoară ce face „cură de slăbire” şi se cântăreşte în fiecare zi ca să vadă cât e de slabă... Ştiu, toţi am vrea ca Dumnezeu să stea pe un nor şi să strige în gura mare: „Bravo, Ioane! Bravo, Gheorghe! Bravo, bravo, copii!”. Şi noi să ne smerim şi să nu ne invidiem unii pe alţii, nu? Lasă grija rezultatelor, copile drag!

A fi liber şi a trăi în bucurie înseamnă să nu fii preocupat deloc de rezul­tate. Tu să-ţi cercetezi doar inima în faţa lui Dumnezeu: „Doamne, am gând curat?”. „Ei, nu-i chiar aşa de curat... Te rog, mai mătură Tu în colţul ăla, că parcă acolo mai e nişte slavă deşartă!”. Şi gata! Ai pornit la treabă. Crede în iubirea lui Dumnezeu şi nu căuta dovezi sau slavă cum cauţi în privirea oamenilor.

(Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 168)