Cât de prezente erau aceste lucruri pentru avva Evagrie reiese şi din faptul că de mai multe ori el reduce ispitele vrăjmaşului – şi potrivit clasificării lui există opt gânduri generice – la trei fundamentale: nebu­nia/ lăcomia pântecelui, iubirea de arginţi şi slava de­şartă, şi în acestea trei recunoaşte cele trei ispitiri ale lui Hristos în pustie: lăcomia pântecelui în dorinţa de „pâine”, iubirea de arginţi în ispita de a-şi însuşi „toate împărăţiile lumii şi bogăţiile lor”, iar slava deşartă în căutarea unei minuni spectaculoase. Aceste trei ispitiri constituie totodată avangarda oştirii demonice, în spa­tele căreia stau pregătite în poziţie de luptă celelalte regimente. Cel care nu străpunge acest prim front nu poate scăpa nici de celelalte patimi.

„Legăturile încrucişate” existente între diversele pa­timi şi care se văd aici merită să fie elucidate pe scurt, pentru că ele evidenţiază faptul că aceste trei maladii principale, şi înainte de toate nebunia/ lăcomia pântecelui, constituie poarta prin care obişnuiesc să intre toate celelalte patimi. Avva Evagrie precizează astfel în chip succint:

„Căci nu e cu putinţă să cadă în mâinile demonului desfrânării cel ce n-a căzut sub cel al lăcomiei pânte­celui; nu e cu putinţă să i se tulbure irascibilitatea celui ce nu luptă pentru mâncăruri, bani sau slavă; nu e cu putinţă să se scape de demonul întristării cel lipsit de toate acestea sau care nu poate să le dobân­dească...”.

„Gastrimargia” deţine în acest sens o poziţie specială: „«întâiul dintre neamurile [păgâne] e Amalec», iar cea dintâi dintre patimi e lăcomia pântecelui" (Numerii 24, 20).

În spatele acestui discurs simbolic stă istoria ciocnirii dintre poporul Israel şi amaleciţi, primul popor străin care s-a războit cu poporul Legământului şi a vrut să-i împiedice intrarea în pământul făgăduinţei, simbolul mântuirii. Amalec a devenit astfel pentru toate timpurile prototipul inamicului poporului Israel, a cărui amintire trebuie ştearsă chiar potrivit poruncii lui Dumnezeu. Nebunia sau lăcomia pântecelui este, aşadar, breşa prin care pot pătrunde celelalte patimi.

(Ieroschimonahul Gabriel Bunge, Gastrimargia sau nebunia pântecelui — ştiinţa și învăţătura Părinţilor pustiei despre mâncat şi postit plecând de la scrierile avvei Evagrie Ponticul, traducere pr. Ioan Moga, Editura Deisis, Sibiu, 2014, pp. 76-78)