Prin rugăciunile preoților vine harul lui Dumnezeu asupra poporului și sunt împărțite îmbelșugatele daruri ale Preasfântului Duh. Prin rugăciunile lor, sufletele și trupurile credincioșilor se sfințesc și paraclisele lor aduc vindecare fără a cere vreo plată. Profetul Isaia îl numește dumnezeu pe preot, zicând: „Pe judecători să nu-i grăiești de rău, iar pe căpetenia poporului tău să nu o hulești!”. Tâlcuind acest cuvânt profetic dumnezeiescul Gură de Aur spune că profetul, când a spus judecători, se referea la preoții lui Dumnezeu, la cei sfințiți cu harul preoției, fiindcă pe aceștia Legea îi numește dumnezei. Dumnezeu Însuși îl numește pe Moise dumnezeu înaintea lui Faraon, zicând: „Iată, Eu fac din tine un dumnezeu pentru Faraon, iar Aaron, fratele tău, îți va fi profet”.

(Sfântul Nectarie de Eghina, Despre preoție, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 34)