Cei ce caută cele duhovnicești să considere necesar să urmărească dragostea, precum și Domnul a zis că ne dă poruncă nouă „să vă iubiți unul pe altul”. Căci „întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii mei”. Iar cei care stăruie în mândrie și care socotesc că Îl pot avea pe Dumnezeu pe degeaba, fără ca cenușa dragostei să fie depusă pe inima lor, sunt îngropați de cuvântul care zice: „Și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, dar dragoste nu am, nimic nu sunt”.

Dar auzind de munți, ne vom gândi la demonii cei care se ridică asupra noastră cu sălbăticie și la cei ce cad cu ușurință, pe care cei ce au primit harul de a-i îngriji prin credință cu ușurință îi mută de la trup la duh, nu prin puterea proprie, ci prin chemarea numelui Mântuitorului făcând minunile.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 61-62)