Prin ce se deosebeşte un stareţ de un duhovnic, de un părinte duhovnicesc şi de un preot simplu?
În primul rând prin harismă, care este o dăruire harică deosebită. Atunci când stareţul este îndrumat de Însuşi Duhul Sfânt, aceasta poate avea o funcţie înaltă, dar şi să îndrume sufletul omului spre mântuire. El răspunde în totalitate de sufletul ucenicului său. Nu erau doar stareţi, ci şi stareţe, care aveau de asemenea ucenice. Novicele îşi descopereau gândurile stareţelor şi se găseau sub ascultarea lor în totalitate. Relaţia dintre „stareţ” şi „ucenic” nu s-a păstrat în zilele noastre. Există relaţii de tip părinte duhovnicesc – fiu duhovnicesc, când, prin consimţământul său, novicele ori mireanul, se supune îndrumării duhovniceşti a preotului şi încearcă să-i îndeplinească sfaturile. La baza acestor relaţii stau recomandările, sfaturile, nu şi obligaţia. Relaţiile dintre un simplu preot şi enoriaşii săi se bazează de asemenea pe sfatul duhovnicesc şi pe recomandări despre modul în care aceştia pot dobândi mântuirea. De cele mai multe ori, ele sunt adresate întregii enorii şi nu doar anumitor enoriaşi.
(Părintele Ambrozie Iurasov, Îndrumar creştin pentru vremurile de azi, vol.2, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, pp. 288 – 289)