Poruncile lui Hristos reprezintă dezvăluirea celor bune şi de folos
În rugăciune cerem – şi rugăciunea noastră este toată filosofia vieţii noastre – „cele bune şi de folos sufletelor noastre". Aşadar, poruncile lui Hristos reprezintă dezvăluirea celor bune şi de folos. Şi deci, omul nu mai trăieşte, spun, tabu; toate sunt permise, dar nu toate sunt de folos şi încercăm să ajungem la o trăire potrivit căreia, în toate circumstanţele, din toată inima, din tot sufletul nostru, iubim ce iubeşte Dumnezeu şi urâm ce urăşte Dumnezeu.
Şi asta este libertatea adevărată. În esenţă, Părintele Sofronie ne-a călăuzit mereu către această libertate, cu multe greutăţi, cu multe crize în viaţa noastră.
Dar cred că trebuie însuşit şi momentul legii, al regulii monahale dar, dacă îl aplicăm, să o facem totuşi cu discernământ şi, cunoscând limitele legii, când i s-a împlinit vremea în viaţa noastră, s-o lăsăm deoparte.
(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de cîteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, pp. 98-99)