Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit Teofan, iubite frate întru Hristos, Înaltpreasfințiți și Preasfințiți Părinți Episcopi împreună-slujitori, Iubiți frați preoți și iubit popor al lui Dumnezeu.

Vă salut în unitatea credinței și vin, asemenea vouă, ca pelerin în acest loc sfânt și de rugăciune – la pelerinajul Sfintei Cuvioase Parascheva, Sfânta iubită a cetății Iașilor și a multor altor locuri. În credința creștină și, în mod special, pentru creștinii ortodocși, pelerinajul a fost mereu parte a tradiției noastre. Încă de la început, credincioșii călătoreau la Ierusalim și în alte locuri sfinte de închinare pentru a-L cinsti pe Domnul, pe Maica Sa și pe Sfinții Săi. Documentele și textele istorice confirmă acest lucru, așa cum prezența și rugăciunile voastre confirmă faptul că această tradiție nu s-a pierdut în negura timpului. Pelerinajul este parte din viața noastră de creștini și acest lucru nu trebuie să se piardă.

Însăși Sfânta Parascheva a fost pelerină, după cum aflăm din textele ce s-au scris despre ea. A călătorit și a trăit în Ierusalim și în Locurile Sfinte până când a fost călăuzită să se întoarcă în patria sa. Viața ei a fost o călătorie continuă pe drumul către Împărăția Cerurilor. De fapt, întreaga viață creștină este un pelerinaj sfânt pentru fiecare dintre noi, în care călătorim și ne străduim să ne apropiem de Iisus Hristos și de Adevărul Său. El este Cel Care ne cheamă pe toți să lăsăm rutina cotidiană și să pășim pe calea sfințeniei. Marele predicator și luminător al neamurilor, Sfântul Apostol Pavel, ne îndrumă cu următoarele cuvinte: „De aceea: «Ieșiți din mijlocul lor și vă osebiți, zice Domnul, și de ce este necurat să nu vă atingeți și Eu vă voi primi pe voi. Și voi fi vouă tată, și veți fi mie fiice», zice Domnul Atotțiitorul. Având deci aceste făgăduințe, iubiților, să ne curățim pe noi de toată întinarea trupului și a duhului, desăvârșind sfințenia în frica lui Dumnezeu” (2 Corinteni 6, 17 - 7, 1).

După cum, de asemenea, scrie și Sfântul Ioan Scărarul: „Urcați, urcați, fraților, punând cu râvnă suișuri în inimă. Auziți pe cel ce spune: «Veniți să ne suim la muntele Domnului și la casa Dumnezeului nostru (...)» (Isaia 2, 3)”. Suntem chemați, iubiții mei, să ieșim de pe căile lumii și să mergem pe o cale diferită. Suntem chemați să urcăm, să găsim și să parcurgem calea care duce la Hristos – să devenim asemenea Sfinților Bisericii, care s-au făcut asemenea lui Hristos și au păstrat cele ce le-au fost încredințate (1 Corinteni 11, 1). Suntem prezenți, așadar, la Sărbătoarea Sfintei Parascheva și ne plecăm cu smerenie inimile și mințile în rugăciune, cerând de la Dumnezeu Părintele Luminilor să nu ne părăsească, ci să privească spre întreaga lume cu dragoste și să ne dea puterea, curajul și nădejdea pe care le-a avut tânăra mărturisitoare Sfântă Parascheva în vremurile de odinioară.

Pe măsură ce parcurgem pelerinajul, să medităm la cuvintele Sfintei Scripturi. Să ascultăm cu atenție cuvintele marelui Proroc Isaia, care ne invită la călătoria tainică a vieții creștine: „Veniți să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacov” (Isaia 2, 3). Astfel și noi, iubiți frați și surori, să ne apropiem și să ne suim în casa Domnului, ca să luăm din harul și binecuvântările pe care Acesta le dăruiește lumii prin Sfinții și Cuvioșii Săi. Mulți au călătorit nenumărați kilometri pentru a ajunge la acest loc de închinare și a-i cere Sfintei Parascheva să devină împreună-rugătoare cu ei către Dumnezeu. Unii vin aici cerând binecuvântări și minuni pentru ei înșiși, în timp ce alții vin doar pentru a cere pace pentru lume. Poate că aceasta este cea mai mare nevoie a zilelor noastre – ca pacea să se sălășluiască și să umple inimile și mințile tuturor oamenilor. Dar trebuie să fie pacea care vine de sus – pacea lui Hristos, cea pentru care ne rugăm în Sfânta Liturghie, și nimic mai puțin decât atât.

Vă îndemn, așadar, să ne unim nu doar în închinarea la sfintele moaște și în biserica Sfintei Parascheva, cât și într-o sfântă închinare a inimii, căci spune Dumnezeu în cartea Pildelor: „Fiule, inima ta dă-mi-o mie, iar ochii tăi să vegheze asupra căilor mele” (Pilde 23, 26). Dumnezeu nu dorește arderi-de-tot, jertfe; „jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit, inima înfrântă și smerită” (Psalm 50, 18). După cum Sfânta Parascheva și-a dăruit lui Hristos inima plină de zdrobire și întreaga viață, tot astfel și noi suntem chemați să facem. Tradiția spune că, pe când se afla în biserică, Sfânta a auzit cuvintele Mântuitorului: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Tânăra Parascheva a renunțat de bunăvoie la cele ale ei, la bogăția lumii, predându-se cu totul lui Hristos. A ales o altă cale, ajungând până la a-și lăsa casa și familia. A devenit vas al harului, ca o împlinire a cuvintelor din Pildele lui Solomon, unde Domnul zice: „Eu iubesc pe cei ce mă iubesc și cei ce mă caută mă găsesc” (Pilde 8, 17). Hristos însă nu cere jertfe multe și mari de la noi. Ne cere doar să rămânem neschimbați în credincioșia/legătura față de El și față de cuvântul Evangheliei; să luăm în serios cele pe care le-am mărturisit la Botez. După cum probabil sunteți de acord „nu este nimic mai greu în vremurile noastre decât a trăi cu adevărat după Hristos”. Pentru aceasta ni-i dăruiește Domnul pe Sfinți, pe cei ce sunt mărturisitori ai Adevărului și modele pentru noi, cei ce ne luptăm să trăim învățătura Evangheliei.

Prin urmare, să o cinstim pe Sfânta Parascheva și să ne închinăm sfintelor ei moaște, să ne amintim de viața ei, de chemarea, de pelerinajul ei și să găsim sens întru acestea, ca astfel să răspundem și să trăim cum se cuvine spre a „ne învrednici de harul cel dumnezeiesc”.

Iubiți frați în Domnul, îngăduiți-mi, vă rog, să exprim recunoștința mea Preafericirii Sale, Părintelui Patriarh Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române pentru binecuvântarea de mă afla la această sărbătoare, precum și Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, păstorul și arhiereul frățiilor voastre. Hristos Domnul să îi întărească, împreună cu întreg clerul și poporul român cel dreptcredincios, iar Numele Său să fie binecuvântat aici și pretutindeni până la sfârșitul veacurilor. Plecând cu umilință inimile noastre Domnului, să Îi mulțumim pentru că ne-a dăruit astfel de oameni smeriți și plini de Hristos, precum a fost Sfânta Parascheva. Fie ca Domnul, pentru rugăciunile și binecuvântările ei, să trimită mila și pacea Sa peste cetatea și țara aceasta și peste întreaga lume. Amin.