Pe măsură ce omul se străduieşte să lupte cu patimile sale şi să se caţere pe scara virtuţilor spre Înviere, se înteţesc şi ispitele. Poate de aceea ni se accentuează, astăzi, un caz deosebit de posesiune satanică şi mijloacele de a o birui. Îl relatează toţi trei evanghelişti sinoptici: Matei, Marcu şi Luca.

Coborând Iisus cu cei trei apostoli de pe muntele Taborului, unde avusee loc Schimbarea la Faţă, a văzut popor mult adunat în jurul ucenicilor iar un om s-a apropiat şi a zis: Învăţătorule, vindecă-mi copilul că îl stăpâneşte un duh surd şi mut, şi-l aruncă în foc şi-n apă, îl zdrobeşte şi-l chinuieşte. Dacă poţi, ajută-mă! Am rugat pe ucenicii Tăi dar n-au putut să izgonească duhul cel rău.

– O neam necredincios, până când voi fi cu voi, până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. Văzându-l pe Iisus duhul a zguduit cu putere pe copil, iar tatăl şi-a înteţit şi el rugăciunea.

– De poţi ceva, ajută-ne, ai milă de noi.

– De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.

– Cred, Doamne, ajută necredinţei mele.

Tatăl n-a avut credinţa sutaşului roman, a lui Iair, a cananeencei. El a avut în schimb smerenia de a recunoaşte neputinţa sa şi a avut puterea de a cere cu tărie ajutorul lui Dumnezeu. Iisus a vindecat copilul, iar la întrebarea ucenicilor de ce n-au putut ei să-l vindece le-a spus: „Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi post”. […]

Satana reuşeşte, în general, prin ispită să se infiltreze în toţi oamenii. Nimeni nu este fără de păcat. În fiecare dintre noi, mai accentuat sau mai puţin accentuat, putem recunoaşte puţină diavolie. Un om mândru care judecă toate prin sine, unul care se mânie gata să lovească, un om care minte vrând să reuşească prin minciună, altul stăpânit de lăcomie, de zgârcenie, de desfrânare, toţi de fapt, sunt stăpâniţi de satana. Uneori lângă sufletul curat, duhul rău stă de strajă, unde este mai mult avânt pentru Dumnezeu, acolo vrea să se infiltreze. Aceasta este acţiunea lui de satană, ca mijloc, ca unealtă împotriva lui Dumnezeu. Iisus ne arată prin evanghelia de astăzi că împotriva lui putem lupta prin două mijloace puternice: postul şi rugăciunea. Este totodată un avertisment pentru verificarea şi întărirea noastră; ne despart doar trei săptămâni până la Înviere.

(Preotul Boris Răduleanu, Semnificaţia Duminicilor din Postul Mare, vol. II, Editura Bonifaciu, Bucureşti, 1996, pp. 138-139; 141)