Paza minții – respingerea gândurilor rele și neliniștitoare
Atletul vieții duhovnicești se luptă să alunge gândurile pe care cel rău i le presară pe cale cu scopul de a-i zdruncina unitatea lăuntrică a puterilor sufletului și de a-l îmbolnăvi. Țelul Ortodoxiei, care este o știință psihoterapeutică, este acela de a vindeca sufletul bolnav, iar dintre alternativele de tratament, pe primul loc se află paza minții, respingerea gândurilor rele și neliniștitoare, precum și străduința de a le „ucide” înainte de a intra pe „poarta inimii”.
Mai pe larg despre isihie ne vorbesc Sfinții Varsanufie și Ioan: „Ce este liniștea? Ea constă în a-și aduna cineva inima în ea însăși, oprind-o de la a da și a lua și de la dorința de a plăcea oamenilor și de la celelalte lucruri. Când Domnul a rușinat pe cărturar cu pilda celui căzut între tâlhari și l-a întrebat: «Cine a fost aproapele?», acela a răspuns: «Cel ce a făcut milă cu el» (Luca 10, 37). Dar și Domnul Însuși a zis: «Milă voiesc, și nu jertfă» (Matei 9, 13).
Dacă deci știi că mila este mai mare decât jertfa, apleacă-ți inima ta spre milă. Căci sub masca liniștii se poate ajunge la mândrie, până ce omul nu s-a câștigat pe sine însuși, adică până ce n-a ajuns fără prihană. Căci abia atunci se naște în om liniștea: când a purtat crucea. Când deci pătimești împreună cu altul, afli ajutor. Dar când te socotești pe tine ca pe unul care ai întrecut, chipurile, măsura, află că și ceea ce aveai, ai pierdut. Deci, nu umbla nici înlăuntru, nici în afară, ci începe de la mijloc, înțelegând care este voia Domnului, «că zilele sunt rele» (Efeseni 5, 16)”.
(Mitropolitul Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința Sfinților Părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 364-365)