Cea mai importantă este smerita cugetare. Toate celelalte datorii călugăreşti trebuie îndeplinite: metanii, pravilă, biserică etc., dar smerita cugetare apără sufletul de toate primejdiile. Sfânta Carte spune: „Smeritu-m-am şi m-am mântuit”. Înălţarea minţii risipeşte toate bunătăţile adunate şi toate faptele cele bune.

Totul trebuie clădit — sufletul, omul cel nou — pe o temelie durabilă, de piatră, încă de la început. Asta pentru a nu lăsa patimi ascunse şi înălţarea minţii şi întărirea în părerea proprie, care pot risipi până aproape de sfârşit, aproape de moarte, toată casa sufletului.

Toate patimile ocrotite de înălţarea minţii şi voia proprie luptă împotriva dragostei adevărate după Hristos.

Toate canoanele Sfintei Biserici sunt făcute cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Vrei să le respecţi? Eşti cu Dumnezeu. Dacă vrei să faci pe ale tale, de-acuma aluneci la erezii, la fel de fel de mişelii. Şi n-ai nicio pace sufletească.

(Stareţul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura  Prodromos, 2009, pp. 285-286)