Potrivit comunicatului transmis de Arhiepiscopia Iașilor, programul evenimentului este următorul:

• Sâmbătă, 24 martie, ora 12:00 – întâmpinarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Catedrala Mitropolitană;
• Sâmbătă, 24 martie, ora 16:00 – ultimul parastas pentru Mitropolitul Iosif Naniescu și pentru Moș Gheorghe Lazăr în Catedrala Mitropolitană, urmat de slujba Privegherii;
• Duminică, 25 martie, ora 09:00 – Sfânta Liturghie în Catedrala Mitropolitană din Iași, urmată de Proclamarea canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, și a Sfântului Gheorghe Pelerinul.

Mitropolitul Iosif Naniescu şi nevoitorul Gheorghe Lazăr au fost canonizaţi în cadrul şedinţei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din data de 5 octombrie 2017.

Mitropolitul Iosif  Naniescu s-a născut în Basarabia, la 15 iulie 1818, primind la botez numele Ioan. La călugărie a primit, de la marele episcop Chesarie al Buzăului, numele de Iosif, după numele întâiului episcop al Argeșului. Fiind hirotonit episcop vicar al Mitropoliei Țării Românești, cu titulatura Iosif al Mirelor, urma cu vrednicie faptelor Sfântului Ierarh Nicolae.

În anul 1873 fost ales episcop al Argeșului, iar peste doi ani, mitropolit al Moldovei. Împlinindu-și făgăduința către fostul mitropolit Veniamin Costachi, făcută în vedenie pe când mergea către Iași ca nou ales mitropolit, Iosif a terminat, în anul 1886, zidirea Catedralei mitropolitane din Iași, începută de marele Veniamin.

De asemenea, a mutat Seminarul lui Veniamin de la Socola chiar în palatul domnitorului care îl surghiunise pe ierarhul Veniamin, iar bisericile Sfântul Nicolae Domnesc și Sfinții Trei Ierarhi le-a înnoit. Moaștele Cuvioasei Parascheva le-a mutat de la Mănăstirea Trei Ierarhi în Catedrala nouă a Mitropoliei, în anul 1889, punându-le în raclă nouă de argint, după ce văzuse racla veche cuprinsă de flăcări și sfintele moaște rămânând nearse, prin dumnezeiască minune. Cele mai alese fapte bune ale mitropolitului Iosif erau însă acestea două: sfințenia vieții și milostenia. Cu aceste două mari virtuți a cucerit inimile cele mai împietrite, a câștigat cinstea celor mari, a ridicat de jos pe mulți deznădăjduiți, a adunat în jurul său pe cei săraci și nebăgați în seamă și a adus la Hristos pe mulți, chiar și necreștini, prin pilda vieții sale.

De multe ori se împrumuta pentru a ajuta pe cei nevoiași și întotdeauna oferea bani măcar de o pâine. Mitropolitul avea și darul smereniei și al ascultării desăvârșite față de voia lui Dumnezeu. Păstorind, cu multă vrednicie Mitropolia Moldovei vreme de 27 de ani, s-a mutat la cereștile lăcașuri cu pace în anul 1902. Poporul l-a numit Iosif cel Sfânt și Milostiv. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinților, stabilind ca zi de pomenire a sa 26 ianuarie, când a trecut la cele veșnice. După proclamarea canonizării, sfintele sale moaște vor fi depuse spre închinare în Catedrala Mitropolitană din Iași.

Sfântul Gheorghe Pelerinul s-a născut în anul 1864, în Șugag (astăzi în județul Alba). După ce a trăit 14 ani în căsnicie, în anul 1883, cu încuviințarea soţiei, a luat hotărârea să meargă la Ierusalim, ca pelerin. Luând cu sine Evanghelia și Psaltirea, a mers pe jos până la Constanța, apoi cu vaporul până la Ierusalim. Apoi s-a dus și la Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor. A rămas 40 de zile în nevoință aspră și post, în pustia Egiptului de Sus.

La un moment dat, suferind multe ispite de la diavolul, pentru a se întări în răbdare și în smerenie, a decis să umble desculț și cu capul descoperit până la sfârșitul vieții, indiferent de anotimp. După ce a mers în pelerinaj și la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul său, dar n-a rămas mult timp aici, ci și-a început călătoria, ca în vremurile apostolice, făcându-se pelerin străin și călător în hotarele țării. În 1895, dreptcredinciosul Gheorghe a trecut Carpații și s-a așezat la Piatra Neamț, unde a primit o cămăruță în turnul clopotniță al bisericii Sfântul Ioan Domnesc. A ajuns cunoscut de preoți, călugări și mireni, care îl prețuiau ca pe un adevărat om duhovnicesc. Noaptea dormea cel mult trei ore în chilia sa din turn, apoi, în biserică, înălța rugăciuni către Dumnezeu și făcea sute de metanii.

Ziua străbătea străzile orașului, șoptind neîncetat psalmi, desculț și cu capul descoperit, vara și iarna. În 1916, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, Moș Gheorghe a fost găsit răposat, tocmai când țara intra în război iar clopotarul bisericii Sfântului Ioan din Piatra Neamț urca să tragă clopotele, așa cum proorocise Sfântul. După 18 ani, unul dintre ucenicii lui, vrând să-i mute cinstitele moaște la Râșca, a venit cu căruța la Piatra Neamț și, dezgropându-le și punându-le într-un sicriaș, a pornit la drum. Dar, prin dumnezeiasca rânduială, căruța nu a ajuns la Râșca, ci la mânăstirea Văratec, în a cărei gropniță au și fost așezate până astăzi.

Sfântul Gheorghe Pelerinul a viețuit în smerenie și osteneală, fiind propovăduitor, prin viață și prin cuvânt, al Evangheliei lui Hristos, pentru care a fost hărăzit de Dumnezeu cu bogat har, prin care a săvârșit minuni și vindecări, atât în vremea vieții pământești, cât și după moarte, fiind cinstit de credincioși. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinților, cu zi de pomenire la 17 august.

Sursa: Basilica.ro