Trebuie de asemenea, să studiezi cu sârguinţă textele patristice şi să pui în practică, după puterea ta, învăţăturile lor. În felul acesta vei urca încet-încet de la viaţa practică la desăvârşirea contemplării.

Sfântul Grigorie Teologul spune că cea mai înaltă lucrare este să ajungem cu toţii la desăvârşire şi să ne oferim pe noi lui Dumnezeu, Care ne-a chemat.

Viaţa practică nu trebuie s-o lăsăm, chiar dacă ne-am maturizat în aceasta şi am ajuns la contemplare, fiindcă aceasta conlucrează cu cea contemplativă şi o ajută să se înalţe.

Păşind pe drumul vieţii lăuntrice şi contemplative, nu trebuie să ne relaxăm şi s-o părăsim. În această stare de relaxare e posibil să ne târască cei ce sunt lipiţi de cele exterioare şi palpabile. Aceştia rănesc cu părerile lor potrivnice cea mai sensibilă coardă a inimii noastre şi se străduiesc pe toate căile să ne abată de la viaţa lăuntrică, înălţând obstacole. Însă, după părerea Părinţilor, „contemplarea celor duhovniceşti are întâietate asupra cunoaşterii celor sensibile”.

De aceea, oricâte piedici am întâlni în calea noastră, nu trebuie să ne clătinăm, ci să luăm putere de la cuvântul lui Dumnezeu: De frica lor să nu vă temeţi, nici să vă tulburaţi; pe Însuşi Domnul puterilor, pe El sfinţiţi-L, şi El va fi frica voastră (Isaia 8, 12-13).

(Un serafim printre oameni – Sfântul Serafim de Sarov, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumeniţa, 2005, pp. 355-356)