Dumnezeu Creatorul este liber. Făcută după chipul Său, făptura umană este şi ea dăruită cu libertate. Fundamental, prin ce se deosebeşte omul de animale? Înainte de toate, prin conştiinţa de sine, vocea conştiinţei, liberul arbitru, capacitatea de a lua decizii morale. Acolo unde celelalte făpturi, animalele, acţionează din instinct, omul se află prin conştiinţa sa în faţa lui Dumnezeu, deplin conştient de aici şi acum, de momentul critic şi de circumstanţe: el alege. Dumnezeu îi spune omului în fiecare zi: „Viaţă şi moarte ţi-am pus Eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa, ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi” (Deuteronomul 30, 19). Numai exercitându-şi liberul arbitru devine omul cu adevărat uman.

Fiinţa umană este aşadar, mai întâi, o făptură liberă. Dostoievski o aminteşte cu putere în Fraţii Karamazov, prin figura „marelui inchizitor” care recunoaşte că darul adus de Hristos omenirii este libertatea: Fiul lui Dumnezeu a venit pentru a ne face liberi (Ioan 8, 36). Dar această libertate este, după părerea bătrânului cardinal, o povară prea grea pentru oameni, o sabie prea ascuţită ca să poată fi mânuită: seminţia umană ar fi mai fericită dacă i s-ar lua acest dar. „V-am corectat opera”, Îi spune inchizitorul lui Iisus.

În anumite privinţe are, fără îndoială, dreptate: libertatea se dovedeşte adesea un dar teribil. Dar, cu cât omul este mai puţin liber, cu atât este şi mai puţin om.

(Episcopul Kallistos Ware, Împărăţia lăuntrică, Editura Christiana, 1996, p. 36)