Gheronda, de ce pe Creștin nu îl împlinește bucuria lumii?

Este simplu. Cele care îi atrag pe ceilalți oameni, pentru Creștini sunt doar praf. Când vine Hristos în viața noastră, El schimbă „gusturile”. Omul născut din nou are alte bucurii. Nu-l atrag și nu-l interesează viața și cele de aici. Iar dacă vreodată face ceva mai puțin potrivit chemării sale, o face pentru că a fost sedus de ceva, nu pentru că este împlinit de acel lucru.

De aceea, puteți vedea unii oameni care considerau înainte de neînchipuit să trăiască fără satisfacerea patimilor ce îi stăpâneau, îndeosebi cele trupești, însă atunci când sufletul le-a fost pătruns de pocăință, au ajuns să spună: „Duceam o viață porcească, și mă mulțumeam cu asta! Nu înțelegeam că mă tăvăleam în noroi!”. Abia în noile condiții își conștientizează situația de dinainte. Acum s-au născut din nou, și Hristos le-a schimbat preferințele. Le-a schimbat dispozițiile, criteriile, „cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi” (II Corinteni 5, 17). De aceea vorbim de o nouă naștere. De aceea pocăința este numită și naștere din nou, iar botezul „baia nașterii din nou” (Tit 3, 5).

Privegherile, rugăciunile ș.a.m.d. – acestea ne împlinesc, acestea sunt „distracțiile” noastre.

(Arhimandritul Epifanie Theodoropulos, Toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm, Editura Predania, București, 2010, pp. 33-34)