Tot ceea ce ne cere Dumnezeu să facem pentru El, doreşte să facem cu bucurie şi din toată inima, şi tot ce facem pentru semenii noştri să fie tot aşa. De aceea, omul milostiv se poate dezbrăca de orice mândrie, de orice pretenţie, de orice interes, de orice laudă şi chiar de orice merite.

Acela se poate dezbrăca de hainele lui, pentru a le da celui mai dezbrăcat ca el. Se poate lipsi de pâinea lui, spre a-i potoli foamea semenului său mai flămând ca el. Se poate lipsi de dreptul său, în folosul altuia mai lipsit ca el. Ce minunat este acel suflet credincios, care, asemenea Domnului său, s-a putut dezbrăca de toate hainele sale! Care Îi slujeşte Domnului, le slujește fraţilor şi tuturor semenilor săi, cu o inimă plină de bunătate, de dărnicie şi lepădare de sine.

(Un mare mărturisitor creștin: Preotul Constantin Sârbu, Editura Bonifaciu, București, 2008, p. 168)