Dintre cauzele deprimării amintim invidia și gelozia. Omul care e gelos și invidios pe aproapele său pentru bunurile materiale sau duhovnicești ale acestuia este nefericit. Trăiește mereu în tristețe. Și nu va ieși niciodată din aceasta fără să iasă mai întâi din celelalte două. Și chiar după aceasta poate cădea iarăși în invidie și gelozie.

Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Nimic nu e mai rău decât invidia și gelozia”, „Nimic nu e mai rău decât să fie mușcat, ars sau topit de invidie omul că altul trăiește în belșug”. Și în altă parte zice: „O, invidie… care ești cui ascuțit în inimă. Căci ce cui se-nfinge atât de mult și străpunge inima ca invidia?”. Zice și Marele Vasile: „De ce te mâhnești, omule, tu, cel care ai invidia înlăuntrul tău?”.

(Arhimandritul Spiridonos Logothetis, Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii, traducere din limba greacă de Pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București, 2001, p. 25)