Un egumen l-a strigat din răsputeri pe un călugăr ca să vină, după care s-a retras în chilia lui. Călugărul a alergat în bucătărie și a pregătit un ceai. A pus ceașca pe o tavă și a dus-o starețului.

‒ Avva, v-am adus puțin ceai. Cred că aveți nevoie!

‒ Cine ți-a spus că am nevoie de ceai?

‒ Când m-ați strigat, mi-am dat seama că aveați vocea răgușită și am zis să vă aduc puțin ceai.

„Fraților, nu fiți copii la minte; ci la răutate fiți prunci, iar la minte fiți oameni mari!” (I Corinteni 14, 20).

(Arhimandritul Vasilios Bacoianis, Nu te mai suport! – Arta împăcării cu tine însuți și cu ceilalți, traducere din limba greacă de Pr. Victor Manolache, Editura de Suflet, București, 2011, p. 118)