Fiți așadar totdeauna liberi și stăruiți la Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va sălășlui în voi. Și nu cereți nimic altceva, decât numai mila de la Domnul slavei. Iar cerând mila cereți-o cu inimă smerită și înfrântă și strigați de dimineața până seara, și de e cu putință toată noapte: Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluește-ne pe noi! Și siliți-vă mintea voastră la acest lucru până la moarte. Căci multă silință cere lucrul acesta… Vă îndemn deci să nu vă despărțiți inimile voastre de Dumnezeu, ci stăruiți și păziți-o pe ea cu gîndul la Domnul nostru Iisus Hristos totdeauna, până ce se va sădi numele Domnului în lăuntru în inimă. Și nu cugetați nimic altceva decât să se mărească Hristos în voi. Vă îndemn deci să nu părăsiți niciodată canonul acestei rugăciuni, ci fie că mâncați, fie că beți, fie că sunteți la drum, fie că faceți altceva neîncetat să strigați: Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluește-ne pe noi! Ca această amintire a numelui Domnului nostru Iisus Hristos să vă trezească la combaterea dușmanilor… Gândul la Domnul nostru Iisus Hristos clatină toată puterea dușmanului în inimă, el o învinge și o dezrădăcinează pe rând. Coborându-se partea numelui Domnului nostru Iisus Hristos în adâncul inimii pe balaurul care stăpânește întinderile inimii îl frânge iar sufletul îl mântuiește și face viu.  

Neîncetat strigați deci în inimă numele Domnului Iisus ca să înghită inima pe Domnul și Domnul inima și să devină cele două una. Lucrul acesta nu se face într-o zi sau două, ci în timp îndelungat și e nevoie de multă străduință și chin până se va scoate dușmanul și se va sălășlui Domnul. Nu e lipsă, zice, de cuvinte multe, căci obosești și vine diavolul și-ți fură gândul. Spunând cuvinte puține îți rămâne mintea concentrată și face rugăciunea cu multă veghere. Învățați de la Ana, mama lui Samuil, care se ruga continuu dar nu I se auzea vocea (I Regi 1, 9-13).

Strigă și zi: Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!, chiar fără să miști buzele, dar strigând în cuget; căci Dumnezeu aude și pe cei ce tac… Făcând aceasta trebuie să țineți inima sub toată paza, ca nu cumva să iasă gândul despre Dumnezeu…, ci printr-o amintire neîntreruptă și curată să se întipărească în sufletele voastre ca o pecete gândul la Dumnezeu.