Împăratul milostiv şi dăruitor din belşug a privit la rugăciunea drepţilor părinţi şi a dat de veste fiecăruia dintre ei. Arhanghelul Gavriil i-a dat de veste lui Ioachim pe când acesta se afla la rugăciune în templu. Un glas venit de sus s-a făcut auzit lui spunând: „Vei primi un prunc care va fi o slavă nu numai pentru tine, ci pentru lumea întreagă”. Ioachim a făcut cunoscută această veste şi fericitei Ana, dar aceasta n-a încetat rugăciunea sa către Dumnezeu cu lacrimi arzătoare. Şi atunci a primit şi ea din partea lui Dumnezeu vestea cea bună în grădina în care îi aducea jertfă lui Dumnezeu cererile şi rugăciunile ei. Îngerul lui Dumnezeu a venit la ea şi i-a spus: „Dumnezeu a auzit rugăciunea ta şi vei naşte pe vestitoarea bucuriei, şi vei pune numele ei Maria, căci prin ea se va face mântuirea întregii lumi!”.

Vestirii i-a urmat însărcinarea, şi Ana cea stearpă a născut pe Maria luminătoarea a toate, căci aşa se tălmăceşte numele Mariam: luminătoarea. Atunci cinstiţii părinţi ai Fericitului şi Sfântului prunc au avut mare bucurie şi Ioachim a făcut ospăţ şi a chemat pe toţi vecinii, ştiutori de carte sau nu, şi toţi au preamărit pe Dumnezeu Care a făcut pentru ei o asemenea minune, şi astfel chinul Anei s-a prefăcut într-o slavă mai înaltă, adică uşa uşii lui Dumnezeu, uşă a vieţii şi început al petrecerii sale slăvite. Începând de acum se cuvine să înălţăm cuvântul nostru spre slavele şi tainele ei mai înalte, prin harul, mijlocirea şi ajutorul ei, căci ea este pricina şi dăruitoarea a tot binele.

(Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul, Viaţa Maicii Domnului, tradusă de diacon Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1998, p. 9)