Nădejdea în Domnul alungă deznădejdea întunecată, plină de spaime, chemând mila dumnezeiască și mântuirea. Nădejdea în Domnul îi izbăvește pe cei căzuți. Nădejdea la mila lui Dumnezeu îi îndreaptă pe cei îngenuncheați; ea desface lanțurile de la picioarele celor întemnițați.

Nădejdea răsare întocmai ca zorile trandafirii pe cerul sufletului, luminând zilele întunecate de negură ale sufletului întristat și ale inimii deznădăjduite. Ea revarsă balsamul mângâierii pe rănile inimii înlăcrimate. Ea îi ocrotește pe orfani și ajută văduvele. Nădejdea răsplății îl ține pe cel nedreptățit și îi ușurează pe cei împilați și robiți.

Nădejdea îi întărește pe bătrâni ca să poată duce până la sfârșit povara bătrâneții. Ea dă curaj fecioarelor părăsite ca să trăiască în cumințenie și tinerilor ca să se arate bărbați vrednici și buni. Ea șterge lacrimile ce întunecă ochii celor nefericiți. Nădejdea în viața veșnică face ca moartea apropiată să fie fără durere.

(Arhimandrit Arsenie Papacioc, Despre izbăvirea de întristare, Editura Elena, Constanța, 2013, p. 51)