Multe ispite are omul de nu se roagă, că-i este casa sufletului goală; ispite multe însă îi vin când e la rugăciune.

Că rugându-se cu toată puterea, se abate asupra lui silnic, gândul la vreun păcat mai vechi, și-i aprinde și mintea, și inima, și simțurile... Și nevăzând nicio scăpare în ceasul acela, deznădăjduiește din pricina dracului.

Dar de se ridică prin nădejde în mila lui Dumnezeu, biruiește cu puterea Lui. Și o clipă răbdând cu bărbăție și stăruind în rugăciune biruie, osteneala i se face izvor de mare bucurie și câștig duhovnicesc.

Să se ferească numai de părerea de sine și de slava deșartă, cu care pe dată îl îmbie dracul pe nevoitor.

(Jean-Claude Larchet, Ține candela inimii aprinsă. Învățătura părintelui Serghie, Ed. Sophia, București, 2007, p. 135)